Consideraţie la ziua solemnă a Învierii Domnului - 2019

"Trezeşte-te, tu care dormi, şi ridică-te dintre cei morţi, iar Cristos te va lumina (Ef 5,14).

Strigătul lui Cristos din Vinerea Mare, "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mt 27,46), s-a transformat în "a treia zi" în cuvinte de bucurie a învierii: "De ce sunteţi tulburaţi? Vedeţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt. Aşa trebuia să pătimească Cristos şi să învie din morţi a treia zi" (Lc 24, 38-39,.46). Tristeţea morţii s-a schimbat în cântecul de bucurie al învierii, iar durerea s-a pierdut în laude. "Moartea şi viaţa s-au înfruntat în mod minunat; stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte". Da, Isus cel veşnic viu ne spune astăzi: "Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale locuinţei morţilor" (Ap 1,18). De aceea, noi cântăm astăzi: "Aleluia! Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând. Aleluia!"

Astă noapte, Biserica ne-a adunat cu lumânări aprinse, în jurul altarului, la mormântul gol al lui Isus care din iubire faţă Tatăl ceresc şi din iubire faţă de noi, a suferit, a murit şi a fost îngropat (cf. Evr 12,2), parcă pentru a repara gestul celor răi care tot cu făclii aprinse au venit să-l prindă şi să-l dea la moarte (cf. In 18,3) şi acolo cu inimi pline de bucurie, am celebrat învierea Domnului nostru Isus Cristos, împreună cu toţi profeţii şi cu toţi drepţii Vechiului Testament, cu apostolii, cu femeile sfinte şi cu toate generaţiile de oameni care aşteptau mântuirea lui Dumnezeu şi tot acolo ne-am întărit în credinţă, speranţă şi dragoste faţă de el.

Cristos a înviat şi noaptea cea lungă şi întunecată a lumii a trecut; Cristos a înviat şi dezamăgirile noastre au trecut; Cristos a înviat şi au dispărut şi toate temerile noastre: "Seara ne va sălăşlui plânsul, iar dimineaţa bucuria"! (Ps 29,5); Cristos a înviat şi viaţa stăpâneşte şi domneşte; Cristos a înviat şi toţi cei morţi vor ieşi într-o zi din morminte (cf. 1Cor 15,14-20); Cristos a înviat din morţi şi lumina a răsărit pentru toţi cei care îl urmează (cf. In 8,12); Cristos a înviat din morţi, iar îngerii împreună cu oamenii se bucură în cer şi pământ cântând: Aleluia!

Odinioară pe când moartea şi iadul stăpâneau prin păcat, Domnul le ameninţase cu puterea sa divină, spunând prin profetul Osea: "O, moarte, eu voi fi moartea ta, o, iadule, eu voi fi pieirea ta" (Os13,14). De fapt, murind, Isus a îndurat legile mormântului, dar înviind, le-a zdrobit şi a anihilat legea perpetuă a morţii, transformând-o din veşnică în temporară. Căci, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, în Cristos, toţi vor fi readuşi la viaţă (1Cor 15,22). De acum ne batem joc de moartea care ne-a stăpânit pe nedrept şi spunem cu sfântul Paul: "Moartea a fost înghiţită de victorie. Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tău?" (1Cor15,54-55). De la învierea lui Isus, Paştele este pentru noi: sărbătoarea sărbătorilor, solemnitatea solemnităţilor, misterul misterelor şi comoara comorilor.

Cristos înviat, mirele nostru veşnic, iese în întâmpinarea Bisericii, reprezentată de Maria Magdalena care, plângând, îl caută în zorii zilei, iar Isus îi aduce nu numai bucuria şi speranţa învierii, dar şi noutatea că de acum înainte Tatăl său este şi Tatăl nostru, Dumnezeul său este şi Dumnezeul nostru (cf. In 20,17). "Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa" (Ps 117,24); Să măturăm aluatul cel vechi, ca să fim o plămădeală nouă, fără aluat; căci "Aceasta este ziua în care Cristos, Mielul nostru de Paşti, care a fost jertfit, a înviat" (cf. 1Cor5,7; Prefaţa de Paşti I).

Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407) ne spune că "Biserica este asemuită cu salvatoarea Corabie a lui Noe. Dar lucrarea ei este mult mai înaltă şi mai binefăcătoare decât a corabiei lui Noe, căci animalele sălbatice luate în corabie, tot sălbatice au rămas la ieşirea din ea. Pe când Biserica, sub domnia lui Cristos, ia păcătoşii la bordul ei şi-i preface în sfinţi. Astfel: cocoşul mândru e prefăcut în porumbel; lupul e prefăcut în miel; omida e prefăcută în fluture; întunecatul în lumină". Să privim numai la Maria Magdalena, la Zaheu, la Matei, la Saul din Tars etc.

Cât de mare a fost întristarea ucenicilor, a femeilor sfinte şi a prietenilor lui, când l-au văzut pe Isus răstignit pe cruce între doi tâlhari, când au auzit strigătul duşmanilor: "Hei, tu care dărâmi templul şi-l zideşti la loc în trei zile, salvează-te pe tine însuţi, dacă eşti Fiul lui Dumnezeu şi coboară-te de pe cruce" (Mt 27,40), şi mai ales când l-au văzut rece şi fără viaţă! Dar totul a durat foarte puţin, căci a venit ziua a treia care a vestit lumii întregi, cea mai mare bucurie: Cristos a înviat! Mielul a răscumpărat turma; Cristos cel nevinovat i-a împăcat pe oamenii păcătoşi cu Tatăl ceresc. Moartea şi viaţa s-au înfruntat în mod minunat: stăpânul vieţii a murit, dar acum e viu şi domneşte!

Moartea lui Isus a fost ca un somn dulce după chinurile Calvarului. De la învierea lui Cristos şi moartea tuturor ucenicilor săi a devenit tot un somn dulce după crucea necazurilor. De 53 de ori ni se spune în Biblie că moartea este doar un somn. Când le-a vorbit ucenicilor despre moartea lui Lazăr, el le-a spus: "Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar mă duc să-l trezesc din somn" (In 11,11). Isus, după ce l-a înviat pe Lazăr, după ce a înviat-o pe fiica lui Iair, după ce l-a înviat pe tânărul din Naim, s-a înviat şi el, arătând prin asta că putere a avut să-şi dea viaţa şi putere a avut să o ia înapoi (cf. In 10,18), dar că şi putere are pentru a ne învia şi pe noi (cf. In11,25-26).

Isus biruitorul diavolului, al lumii rele şi al morţii, după ce a "dezbrăcat" duhurile rele de autoritate si putere (cf. Col 2,15), după ce a împărţit cu noi victoria sa şi ne-a urcat în carul său de biruinţă (cf. 2Cor 2,14), ne-a dat acum puterea sa şi nouă: "Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma (Lc 10,19); ne-a dat şi armele lui Dumnezeu, cum ne spune sfântul apostol Paul: "Luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul" (Ef 6,13); ba mai mult, ne-a dat şi tehnicile sale de luptă, care sunt: ascultarea continua de Tatăl ceresc (cf. In 4,34); împotrivirea continuă împotriva diavolului şi planurilor sale (cf. Iac 4,7); împotrivirea până la sânge faţă de păcat (cf. Evr 12,4); şi smerenia (cf. Fil 2,8).

Lecturile biblice de astăzi ne arată ca apostolii au învăţat repede tehnicile de luptă ale lui Isus. Astfel:

Isus care la înviere le-a poruncit să-i fie martori, iată-i că acum ascultă şi predică în numele lui. Isus care le-a spus să nu teamă de oameni, iată-i că acum ies din ascunzătorile lor şi aleargă la mormântul gol. Isus care le-a spus să înveţe de la el smerenia, iată că Ioan se pleacă şi dă întâietate lui Petru. Isus care le-a spus că numai el este adevărul, Petru şi Ioan lasă toate şi aleargă vestind pe Isus; Paul lasă toate şi caută lucrurile de sus; Maria Magdalena şi toţi ucenicii buni din toate timpurile fac la fel.

În prima lectură (cf. Fap 10,34a.37-43), sfântul Petru, vorbind în numele apostolilor, ne spune că Dumnezeu l-a înviat pe Isus Cristos din morţi şi nu a îngăduit să se arate la întregul popor, ci numai nouă, martorilor aleşi mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu el după ce a înviat din morţi, şi ne-a poruncit să predicăm poporului şi să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii şi al celor morţi. Tot la fel la a doua sa venire Isus nu se va arăta la tot poporul, ci numai aleşilor care îl vor întâlni pe nori, aleşilor care s-au împărtăşit cu el, aleşilor care asemenea profeţilor şi apostolilor, l-au predicat.

Sfântul Paul ne arată astăzi cum să trăim Paştele: "Dacă aţi înviat cu Cristos râvniţi la lucrurile de sus, unde Cristos şade de-a dreapta lui Dumnezeu. Năzuiţi la cele de sus, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit şi viaţa voastră a fost ascunsă cu Cristos în Dumnezeu" (Col 3,1-2)"; apoi tot Paul, în alt loc ne îndeamnă: "Îndepărtaţi din viaţa voastră drojdia veche, pentru a fi un aluat nou" (1Cor 5,7). Dacă se cugetă la cele de sus şi dacă se aruncă drojdia a păcatului din viaţa noastră, atunci va începe să apară chipul omului nou, după chipul lui Isus înviat.

Sfântul Ioan Gură de Aur (347-407), patriarh de Constantinopol, a fost un om care a cugetat numai la cele de sus, a aruncat drojdia păcatului şi a lăsat să se vadă în el chipul omului nou. Ni se relatează în viaţa sa că împăratul roman a dispus să fie arestat sub acuzarea de a fi creştin: "Dacă nu te lepezi de Cristos, atunci te voi expulza din imperiu!" "Nu ai cum să faci lucrul acesta pentru că lumea întreagă este împărăţia Tatălui meu". "Atunci am să-ţi iau viaţa!" "Nu ai cum pentru că viaţa mea este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu". "Îţi voi confisca averea!" "Cu neputinţă deoarece comoara mea se găseşte, împreună cu inima mea, în ceruri". Împăratul a mai făcut o încercare: "Atunci te voi izgoni de aici şi nu vei mai avea nici un prieten!" "Nici asta nu ai cum, pentru că eu am de prieten pe Isus de care tu nu mă poţi despărţi. Tu nu îmi poţi face nici un rău".

Sfântul Augustin (354-430) spunea credincioşilor săi din Hippona: "Dacă Dumnezeu v-ar făgădui 1000 de ani de belşug pământesc, dar cu menţiunea că nu veţi domni niciodată cu Isus înviat în cer, ce aţi alege". Atunci toată mulţimea credincioşilor din biserică a strigat într-un glas: "Să piară toate cele pământeşti, numai pe Domnul Isus să nu-l pierdem!"

Isaia, care a trăit cu şapte sute de ani înainte de Isus, spunea aşa: "De aceea îi voi da partea lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că s-a dat pe sine însuşi la moarte" (Is 53,12). Cine sunt "cei mari" şi "cei puternici", cu care Domnul Isus va "împărţi prada?" Suntem noi, credincioşii săi, care am primit acum de la el, puterea, armele, exemplele şi tehnicile de luptă, şi am devenit astfel "mari şi puternici".

Să ne imaginăm o iarnă fără a fi urmată de o primăvară. Să ne imaginăm o noapte fără a fi urmată de o dimineaţă. Să ne imaginăm o boală care nu ar fi urmată de o vindecare. Aşa ar fi fost viaţa noastră fără învierea lui Isus Cristos. Dar, slavă Domnului, Cristos a înviat cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le! Isus Cristos a înviat şi le oferă credincioşilor săi: O viaţă nouă (cf. 2Cor 5,17); o pace aleasă (cf. In 14,27; 16,33); o libertate sigură (cf. In 8,36); o putere minunată (cf. Fil 4.13); o curăţie plăcută (cf. Gal 5,24); o bucurie deplină (cf. In 15,11); o legătură trinică cu Dumnezeu (1In 3,1); o speranţă fericită (cf. In14,2-3) şi o înviere şi o viaţă veşnică (cf. 1Cor 15,22).

Va veni o zi şi când mormintele credincioşilor lui Isus vor fi de vânzare, căci toţi cei morţi în Cristos vor învia veşnic fericiţi alături de el, iar noi vom putea spune cu sfânta Tereza a Pruncului Isus (1873-1897: "Nu moartea va fi aceea care va veni să ne caute, ci bunul Dumnezeu şi Isus Cristos"! Amin.

Cristos a înviat!

Pr. Ioan Lungu