Biblice

Geneza 1, 1 :"La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul."

Multor oameni le place să construiască case, blocuri, fabrici, uzine, şosele, poduri, etc.

Dar pentru asta au nevoie de multe materiale de construcţie, de multe instrumente, de multe unelte de lucru, şi bineînţeles de mult efort.

Şi multor copii le place să construiască forme amuzante de turnuri, case şi castele. Dar şi ei au nevoie de mult efort şi multe materiale de joacă: cuburi, plastilină, nisip, etc.
Insă Dumnzeu pentru a creea cerurile şi pământul n-a avut nevoie de nimic din toate acestea. Domnul a spus pur şi simplu: "Vreau să fie cerul şi pământul" şi iată că cerurile şi pământul, cu tot ce cuprinde ele, au apărut toate dintr-o dată, numai prin cuvântul său. Nimeni din acest univers nu  poate scoate din nimic o aşa frumoasă creaţie, şi nimeni nu poate crea ceva numai prin forţa cuvântului său. Numai Dumnezeu singur poate aşa ceva.

Acest prim verset al Bibliei afirmă că, Dumnezeu este înainte de orice altceva şi că El este la originea oricărui altceva. Acest verset este temelia oricărei gândiri corecte cu privire la crearea lumii văzute şi nevăzute.  

Dumnezeu a creat toate acestea cu mare plăcere, bucurie şi dragoste. Insă creaţia sa preferată este OMUL. Dumnezeu a creat toate câte sunt, tot numai pentru om. Apoi, El a creat universul ca gloria Lui, slava Lui să poată fi observată de om. Sfanta Amalia (sec. VII) a trăit in provincia Brabant din Belgia. Ea nu ştia carte, dar a ştiut a citi despre măreţia şi iubirea lui Dumnezeu, din obsevarea creaţiei  Ba mai mult, Dumnezeu a creat pentru om, şi ceruri noi şi un pămînt nou, ca să fii fericit veşnic împreună cu El.  (cf. Ap 21,1)

Dacă vom crede acest prim verset de la începutul Bibliei, vom crede cu uşurinţă şi tot ceea ce cuprinde ea, până la final. Dacă vom crede acest prim verset de la începutul Bibliei, vom crede şi în Dumnezeu, a cărei existenţă întreită o afirmă el. Cuvântul: "Dumnezeu",din acest prim verset al Bibliei, în limba ebraică este: "Elohim", care indică un plural. Dacă vom crede acest prim verset de la începutul Bibliei, îl vom iubi pe Dumnezeu, vom preţui şi ocroti creaţia mâinilor sale, semnu vizibil al iubirii sale faţă de noi. Dacă vom crede acest prim verset de la începutul Bibliei, vom alerga la Dumnezeu în orice problemă a vieţii noastre, convinşi fiind că El ne poate rezolva totul, numai printr-un simplu cuvânt. Toate acestea nu trebuie să le uităm niciodată.  
                                                                                                                   Preot Ioan

Geneza 1, 2 :“Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.”

Unii comentatori spun că între versetul 1 şi versetul 2 din cartea Genezei, s-ar fi întâmplat o mare catastrofă, căderea lui Satan şi a îngerilor săi. Iar această căderea cu toate luptele ce le-ar fi implicat ea, ar fi făcut ca tot ceea ce crease Dumnezeu perfect la început, să devină pustiu şi gol.

Alţi comentatori spun, Dumnezeu a creat cerul şi pământul, dar ca a şi la ridicarea unei case, lucrările vor continua până la desăvârşirea ei. De aceea Isus a spus :” Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez.” (In 5, 17) Creaţia a luat fiinţă, dar ea trebuia să fie umplută şi luminată. Iar după expresia Sfântului Irineu din Lyon, din cartea sa, Adversus Haereses,  Dumnezeu lucrează la desăvârşirea creaţiei şi ne îmbrăţişează, prin cele două braţe ale sale : Fiul şi Duhul.

Sfântul Vasile cel Mare, comentând : “Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”, spune că Duhul încălzea apele pregătind naşterea fapturilor, asemenea unei cloşte pe cuibar. (cf. Hom. Hex. II, 6) Textul masoretic, aseamănă Duhul care plutea peste ape, cu zborul unei păsări deascupra cuibului. (cf. Dt 32, 11)

Dacă analizăm prima interpretare, tragem uşor concluzia că numai satana şi îngerii lui, numai satana şi oamenii lui, pot îndrăzni să strice frumuseţea creaţiei, dar pentru ei nu se va mai găsi loc în cer. (cf Ap 12, 8) Însă Dumnezeu are puterea de a reface totul mult mai frumos.

Iar dacă e să vorbim de a doua interpretare, că Dumnezeu îşi perfecţionează creaţia în timp, prin cele două braţe ale sale, Isus şi Duhul Sfînt, în loc să ne plângem de imperfecţiunile noastre, sau de daunele pe care le-a produs diavolul în sufletele şi viaţa noastră, mai bine ar fi dacă ne-am aşeza în cele două braţe ale lui Dumnezeu, şi ne-am lăsa călăuziţi de El, căci la El nimic nu este cu neputinţă. (cf. Lc 1, 37)

                                                                                                                Preot Ioan

Geneza 1, 3-5 : "Dumnezeu a zis: 'Sa fie lumina!' Si a fost lumina...."   

Cititorul Biblei, citind acest verset, în care Domnul, în prima zi a creaţiei, a spus să fie lumină şi a fost lumină, despărţind astfel lumina de întuneric, iar apoi citind că abia mai târziu, tocmai în ziua a patra, Dumenezeu, a creat soarele care să lumineze ziua şi luna cu stelele care să lumineze noaptea, (cf Gen 1, 1-19) ar putea rămâne surprins, dacă nu contrariat. Oare a greşit Biblia când ne-a făcut această relatare ? Nicidecum !

Noi ştim că Biblia se explică singură. Şi iată cum se explică : Ea afirmă că: ” Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric.” (1In 1, 5) Pentru ca noi să-L putem pricepe pe Dumnezeu şi lucrarea sa iubitoare pentru noi, Dumnezeu s-a adus mai întâi pe sine în lume, pe sine Lumina cea adevărată, pe sine prima lumină din tot universul. De aceea spunea Psalmistul : ” Că la Tine este izvorul vieţii, numai întru lumina Ta vom vedea lumină. ” (Ps 36, 9) Iată ce spune şi profetul Habacuc : “Maretia Lui acopera cerurile, si slava Lui umple pamantul. Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din mana Lui pornesc raze, si acolo este ascunsa taria Lui.” (Hab 3, 3-4) Fără Lumina lui Dumnezeu, chiar şi cu o mie de sori, tot în întuneric am fi rămas şi n-am fi priceput o iotă din Planul şi Iubirea sa faţă de noi. Cei care-L primesc, cred şi iubesc pe Dumnezeu, sunt în Lumină, iar cei care- L refuză pe Dumnezeu, nu cred şi nu-L primesc, sunt în întuneric. Scrisoarea către evrei spune : “Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.” (Evr 11,3) De aceea Sfântul Paul le scria creştinilor din Tesalonic: ” Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. ” (1Ts 5, 5) Adică credeţi în Dumnezeu şi astfel aveţi Lumina Lui. Ai tu omule o astfel de Lumină ?

                                                                                                      Preot Ioan