Reflecţie la  SARBĂTOAREA  SFÂNTULUI  GHEORGHE

Icoana sfântului Gheorghe ne vorbeşte în mod sugestiv despre viaţa şi activitatea lui

Astăzi întreaga creştinătate, îl sărbătoreşte pe sfântul mare mucenic Gheorghe (275-303), care s-a născut într-o familie creştină din Capadocia, "țara cailor frumoși", şi care a trăit şi a fost martirizat în timpul domniei împăratului Diocleţian (244–311).

Capadocia, este o regiune nu departe de poalele Munților Taurus, şi a fost în vechime patria renumitului imperiu Hitit; dar mai apoi a fost cucerită rând pe rând de perşi, greci şi romani, iar astăzi se află în regiunea Anatolia, din Turcia. Istoricul evreu Iosif Flavius (37-100), ne spune că locuitorii Capadociei descindeau din Meşec, unul din fiii lui Iafet, fiul lui Noe (cf. Gen 10,2; 1Cr 1,4-5), şi era un popor foarte crud şi idolatru (cf. Ps 120,5; Ez 27,13); dar despre care Cartea Faptele apostolilor ne spune că oamenii din Capadocia au fost printre primii care au primit credinţa creştină, chiar în ziua de Rusalii (cf. Fap 2,9); iar Cartea Vieţile Sfinţilor ne spune că a ajuns un popor atât de bun, că a dat Bisericii mai mulţi sfinţi.

Între sfinţii daţi Bisericii, de fostul popor crud şi idolatru al Capadociei, dar transformat de puterea tainică a lui Cristos şi a Duhului Sfânt, amintim în primul rând pe sfântul mare mucenic Gheorghe; apoi pe sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa; apoi pe: sfânta Irina, cea mult jertfitoare; pe sfânta Macrina, bunica Sfantului Vasile cel Mare; pe sfântul Meletie; pe sfântul Sava; pe sfânta Parascheva, etc.

Toate acestea să ne spună să ne amintească şi nouă celor de astăzi, că chiar dacă acum suntem păcătoşi şi răi, că chiar dacă ne tragem din strămoşi răi, prin Cristos şi Duhul Sfânt, putem deveni buni şi sfinţi, căci: “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentrucă a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că l-a înviat din morţi” (Fap 17,30-31)

Astăzi mi-am propus să redau viaţa şi activitatea sfântului Gheorghe, privind la icoana lui, căci icoana sfântului Gheorghe, ne aminteşte mereu de cele duhovniceşti, şi la cele la care suntem chemaţi să fim şi să devenim.

Sfântul Gheorghe, a fost un căpitan din armata romană, ce s-a împotrivit unui edict dat de împăratul păgân, Diocleţian, care ordona prigonirea şi exterminarea creştinilor din Imperiul Roman.. Aşa cum se vede din icoana care îl reprezintă, sfântul Gheorghe s-a luptat cu diavolul, simbolizat de balaur, şi a salvat sfânta Biserică, simbolizată de prinţesa căreia îi salvează viaţa din ghearele lui.

În icoană, sfântul Gheorghe, fiind din Capadocia, "țara cailor frumoși”, este prezentat călărind pe un cal alb, simbolul harului şi al tăriei creştine. Aplicând la noi, chipul din icoana al sfântului Gheorghe, trebuie să spunem că şi noi suntem chemaţi, cu ajutorul harului şi al puterii lui Dumnezeu, să înfruntăm şi să luptăm contra balaurului demonic, care caută să ne distrugă viaţa şi să ne fure mântuirea adusă nouă de patimile, moartea şi învierea lui Cristos.

Apoi trebuie să ştim că răul nu există numai în balaurul cel mare, înfăţişat în icoana sfântului Gheorghe, în şarpele cel vechi, în diavolul şi satana, şi în acela care înşeală întreaga lume (cf. Ap 12,9); nu există numai în oamenii cei răi; dar răul există şi în noi înşine, adică în inima şi trupul nostru, în sufletul şi existenţa noastră; de aceea, astăzi, prin sărbătoarea sfântului Gheorghe, suntem chemaţi şi îndemnaţi să ne ridicăm şi să luptăm contra lui. Căci iată ce ne spune, Isus Cristos, Mântuitorul nostru: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Mt 15,19). Aceştia sunt balaurii cu care trebuie să luptăm şi pe care să-i ucidem în fiecare zi.

Sfântul apostol Paul, îi amintea ucenicului său Timotei că, orice „ostaş al lui Cristos”, trebuie să se angajeze în luptă contra duşmanului, căci cei care şi-au luat crucea lui Cristos, au pornit deja această luptă (cf. 2Tim 2,3-5).

Se spune că odată, un duhovnic, l-a întrebat pe un creştin: Ce lucrezi tu în fiecare zi? Creştinul i-a răspuns:  Am multe de lucrat: am de îmblânzit doi şoimi, de condus doi cerbi, de înfrânat doi ulii, de răpus un vierme, de luptat cu un urs şi de îngrijit un bolnav. Duhovnicul i-a spus: Unde întâlneşti tu zilnic animale despre ce vorbeşti? Creştinul i-a răspuns: Şoimii sunt ochii mei. Mult mă chinui să-i îmblânzesc, pentru a nu privi în toate părţile, că nu cumva să mă ducă în ispită. Cerbii sunt picioarele mele: trebuie să am bună grijă de ele, să le conduc pentru a nu mă duce la păcat. Ulii sunt mâinile mele, pe care caut să le înfrânez să nu apuce tot ce găsesc în cale şi să le pun la lucru pentru bine. Viermele e limba mea, cu care mă lupt să nu bârfească pe alţii. Ursul este inima mea cu care mă bat mereu, pentru a nu mă lasă ispitit de lucrurile lumii. Bolnavul este tot trupul meu, de care port grijă să nu slujească păcatului.

În icoană, sfântul Gheorghe este prezentat echipat cu arme pentru a învinge balaurul cel mare, şarpele de la început; el poartă în mână o suliţă, pe al cărui vârf era gravată o cruce. Asta vrea să ne spună că şi noi trebuie să fim echipaţi cu „armele dreptăţii” şi cu “armura lui Dumnezeu”. Dar mai vrea să ne spună că, aşa cum sfântul Gheorghe n-a învins balaurul cu de la sine putere, dar cu puterea crucii lui Cristos; tot astfel nici noi nu vom învinge balaurii care ne atacă în orice clipă, cu de la noi putere, ci numai cu forţa venită de la crucea lui Cristos.  

Iată cum ne avertizează sfântul Petru: „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care mugeşte, căutând pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava sa vecinică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi” (1Pt 5,8-10).

De aceea, sfântul Paul ne îndeamnă: „Luați toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Ef  6,13-17).  Căci măcar “că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile răului” (2Cor 10,3-4).     

 Astfel întăriţi de Domnul şi de puterea lui (cf. Ef 6,10), vom fi şi noi asemenea sfântului Gheorghe pe care îl sărbătorim astăzi, mai mult decât biruitori (cf. Rom 8,37).

Acesta este mesajul icoanei sfântului Gheorghe.

La mulţi ani tuturor bărbaţilor şi femeilor care îşi au numele legat de cel al sfântului Gheorghe!

Cristos a înviat!

                                                                                                                   Pr. Ioan Lungu