Reflecţi la ziua de marţi după Paşti – 2015.

Sfântul Petru, plin de Duhul Sfânt, le vestea oamenilor că, Isus este mântuitorul lor

„Să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos pe acest Isus pe care voi l-aţi răstignit” (Fap 2,36). Şi de ce trebuie să ştie cu siguranţă toată casa lui Israel? Pentru că promisiunea învierii este pentru noi, pentru urmaşii noştri şi pentru toţi cei care îi va chema Dumnezeu (cf. Fap 2,39). De aceea, Petru apostolul, predică şi 3000 de oameni, de aproape şi de departe, îl primesc pe Isus ca Domnul şi mântuitorul lor.

Dar, nu numai cei 12 trebuie să predice, ci, oricare ucenic care crede în Isus. Maria Magdalena inaugurează misiunea de martor al celui înviat, al oricărui ucenic. Dar, nu este o iniţiativă a ei proprie, ci este o misiune pe care i-a impus-o Isus: „Du-te la fraţii mei şi spune-le că, mă urc la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi la Dumnezeul vostru” (In 20,17). Iar, Maria Magdalena s-a dus şi le-a zis ceea ce le-a spus Isus.

Noi trebuie să spunem cu sfântul Paul: „Dacă vestesc evanghelia nu am nici un motiv de laudă, ci, o datorie de care mă obligă. Vai mie dacă nu vestesc evanghelia. Căci dacă aş face aceasta din iniţiativa mea proprie, aş avea o răsplată, dar, nu o fac din iniţiativa mea proprie, ci, mă achit de o datorie care mi s-a impus” (1Cor 9,16-17). Trebuie să mergem şi să le anunţăm fraţilor noştri vestea cea bună a învierii şi a mântuirii prin Cristos. Nu putem ţine această veste bună numai pentru noi, căci, Isus, ne trimite să o împărtăşim şi altora. „Nimeni nu aprinde o candelă ca să o pună sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri (cf. Mt 5,16-17). Vai, de noi dacă nu vestim evanghelia. Ce se întâmplă atunci când cineva pune lampa aprinsă sub pat? Îi arde toată casa. Ce se întâmplă când cineva nu vesteşte evanghelia mântuirii primită? Îi ia foc casa sufletului. Dar, nu numai atât. Iată, ce spune Isus: „Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri” (Mt 10,32-33).

"Spune-ne Marie, ce-ai văzut în drumul tău? L-am văzut pe Domnul, am văzut mormântul gol, i-am văzut pe îngeri, martorii învierii lui, giulgiul şi veşmintele: bucuria şi speranţa mea a înviat!". Exact asta trebuie să mărturisim şi noi. Spune creştinule, ce-ai văzut în drumul tău? Iar, dacă n-am fost la mormântul gol al lui Isus cel înviat, este iarăşi vai de noi, căci n-am văzut nimic şi nu avem ce spune spre salvarea altora.

Un fiu crescut creştineşte de părinţii săi, dar care a devenit necredincios atunci când a plecat în lume „la studii”, venit într-o vacanţă, a început o polemică aprinsă pe tema învierii lui Isus şi a credincioşilor săi, înviere în care el nu mai credea, dar, tatăl său care credea cu tărie. La un moment dat tânărul „savant”, s-a enervat şi l-a întrebat răstit pe tatăl său: „Ia spune-mi tată, când l-ai văzut dumneata pe Isus înviat”? Atunci, tatăl calm şi parcă extaziat, i-a răspuns: „Chiar azi-dimineaţă, la rugăciune, fiul meu”!

Sfântul Petru, care, în prima lectură de astăzi, după ce ni l-a predicat pe Isus cel mort şi înviat pentru mântuirea noastră şi ne-a chemat la convertire pentru a nu pierde mântuirea lui Isus care este pentru toţi oamenii de aproape şi de departe (cf. Fap 2,3639), în prima sa scrisoare, ne-a mai făcut o chemare, chemarea de a putea da cont de credinţa noastră tuturor celor care ne întreabă de importanţa ei: „Sfinţiţi-l pe Domnul Cristos în inimile voastre, ca să fiţi gata oricând să daţi răspuns oricui vă cere cont de speranţa voastră, dar cu blândeţe şi bună-cuviinţă, având o conştiinţă curată, ca tocmai în ceea ce sunteţi calomniaţi să fie ruşinaţi cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos” (1Pt 3,15).

La sfântul Ioan Maria Vianney, care tocmai predicase cu patos despre învierea lui Isus, a venit un om îndoielnic în credinţă şi l-a întrebat dacă el crede tot ceea ce spun evangheliile despre învierea lui Isus şi despre învierea oamenilor. Cred din toată inima şi cu toată siguranţa a răspuns preotul. Şi omul a continuat cu întrebările: Credeţi în înviere aşa cum credeţi că după duminică vine luni, cum după noapte vine ziua? Cred în înviere cu mai multă siguranţă că după duminică vine luni şi după cum după noapte vine ziua. Căci s-ar putea întâmpla ca după o duminică să nu mai vină o zi de luni, şi după o seară să nu mai vină o dimineaţă, dar învierea va veni sigur.

Dacă învierea nu ar fi fost sigură şi verificată de apostoli şi ucenici cu ochii şi pipăitul lor, atunci Maria Magdalena ar fi rămas o bocitoare şi nu ar fi ajuns o vestitoare a evangheliei până la marginile lumii, ca apostolii. Tradiţia, ne spune că ar fi ajuns cu vestirea evangheliei până în Galii, Franţa de astăzi. Dacă apostolii, împreună cu Petru, nu l-ar fi văzut şi pipăit pe Isus înviat, a r fi rămas ascunşi şi n-ar fi ieşit să predice şi să se lase prinşi şi ucişi pentru credinţă.        

Pr. Ioan Lungu