3 IULIE, REFLECŢIE LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI TOMA, APOSTOL ŞI MARTIR AL LUI ISUS CRISTOS – 2019.

Sfântul apostol Toma este fratele nostru geamăn

Sfântul Toma (sec. I) este unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Isus, era de loc din Cezareea lui Filip şi aparţinea de Galileea neamurilor, regiune de unde Isus şi-a ales majoritatea apostolilor. Pe când Isus era pe pământ şi umbla prin oraşe şi sate învăţând noroadele şi făcând multe minuni, tămăduind orice boală şi orice neputinţă (cf. Mt 4,23; 9,35), Toma i-a auzit cuvintele, i-a văzut minunile, l-a îndrăgit şi a umblat după el, nesăturându-se parcă de învăţătura, de minunile sale şi de chipul său. Pentru marea sa iubire faţă de el şi faţă de învăţătura lui, Toma a fost ales de Isus să facă parte din numărul celor 12 apostoli, şi l-a urma pe Isus până la mântuitoarele lui patimi şi i-a pregătit calea lui Isus (cf. Mc 6,13). Sfântul Toma, chiar prin „întrebările şi uimirile sale””, a sporit mult credinţa apostolilor şi a comunităţii creştine.

În listele celor 12 apostoli care sunt aranjate în trei grupuri de câte patru, Toma apare din grupul al doilea (cf. Mt 10,2-4; Mc 3,16-19; Lc 6,14-16; Fap 1,13). El este asociat cu Matei (cf. Mt 10,3 şi cu Filip (cf. Fap 1,13). Numele său derivă de la aramaicul „te’oma” care înseamnă „geamăn"; Ioan foloseşte de trei ori versiunea greacă a numelui, „Didimus" (cf. In 11,16; 20,24; 21,2). Nu se ştie sigur cine a fost fratele lui geamăn şi dacă a avut un frate geamăn. Unele tradiţii (siriacă şi egipteană) sugerează că numele lui personal ar fi fost Iuda, dar nume care mai apoi i-a fost schimbat de Isus în Toma. După moartea şi învierea lui Isus Cristos, după Rusalii, sorţii au decis ca Toma sa meargă în India. Ştiind că acelea erau meleaguri îndepărtate în care trăiau neamuri sălbatice, Toma s-a întristat, însa Isus i s-a arătat în vis, promiţându-i că îl va însoţi neîncetat.

Înainte de reforma calendarului din 1969, sfântul Toma era sărbătorit la 21 decembrie, ziua premergătoare solstiţiului de iarnă, când pământul se afla la cea mai mare depărtare de soare, când temperatura este cea mai scăzută, iar noaptea este cea mai lungă dintre toate; această dată făcea referire directă la starea sufletească a lui Toma, care era supranumit şi "necredinciosul": "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor... nu voi crede". (In 20,25). Calendarul nou repune sărbătorirea lui la 3 iulie, dată la care era sărbătorit în secolul al VI-lea, amintindu-se aducerea rămăşiţelor sale pământeşti din India unde a murit ca martir, la Edessa, un vechi oraş din Mesopotamia, azi localitatea Urfa din Turcia.

Dacă din punct de vedere pământesc este posibil ca Toma să fi avut şi un frate geamăn, cu siguranţă din punct de vedere spiritual, Toma are mulţi fraţi gemeni. Lui Toma mulţi oameni îi seamănă fie în scăderile de la început, fie în părţile lui frumoase ale maturităţii creştine. Noi semănăm cu Toma în scăderile de la început, atunci când ne permitem: 1. să lipsim de la întâlnirea duminicală cu Isus şi cu fraţii noştri; 2. să trăim în îndoieli de credinţă faţă de Isus care a murit din dragoste pentru noi.

Toma este fratele nostru geamăn atunci când şi noi căutăm o mulţime de motive şi scuze pentru a lipsi de la întâlnirea duminicală cu Isus care se face prezent în biserică când creştinii sunt chemaţi să se adune în Casa Domnului, deşi porunca lui Dumnezeu este fără echivoc: „Adu-ţi aminte să sfinţeşti Ziua Domnului” (Ex 20,8). Duminica Isus vine la întâlnire cu noi mireasa sa pentru a pregăti detaliile nunţii noastre veşnice cu el din paradis şi pentru a ne întări în urmarea lui.

Din anii de început ai preoţiei mele, mi-amintesc de o tânără care a fost cucerită de un tânăr german venit în ţara noastră cu afaceri şi care putea să vină în localitatea tinerei numai duminica. Deşi tânăra lucra în schimburi, pentru a fi liberă duminica şi pentru a se putea întâlni cu iubitul ei, făcea tot ce omeneşte vorbind era posibil, numai ca să poată merge la întâlnire cu iubitul ei: schimba ture, făcea două ture una după alta, lucra peste program, plătea om în loc, îşi lua zile din concediu, se învoia. Văzând atâta iubire, tânărul german a luat-o în căsătorie, iar astăzi trăieşte fericită în Germania.

Pentru că Isus ne iubeşte atât de mult, el nu a rezistat şi nu rezistă fără să nu ne vadă şi mai ales nu rezistă fără să nu ni se dăruiască în cuvânt şi euharistie, de aceea, el zilnic face un drum lung de la cer la pământ. El vine din cer să ne înveţe limba şi purtarea paradisului, să ne spele de păcate şi să ne hrănească cu pâinea învierii. Nici nu ştim ce şi cât pierdem când lipsim de la Liturghie duminicală şi chiar de fiecare zi atunci când avem posibilitatea. Numai la mare judecată vom vedea ceea ce am pierdut, pierzând o sfântă Liturghie, dar va fi prea târziu şi vom regreta asta veşnic.

Dacă noi l-am iubi pe Isus cu iubirea pe care o meritată, am face totul ca să fim la „întâlnire şi la împărtăşire” ca acea tânără din povestirea de mai sus. Nu contează motivele invocate pentru a nu participa la Liturghie, căci dacă am dori sincer am găsi rezolvare. Cert este că totdeauna când lipsim pierdem ceva important: pierdem întâlnirea cu Biserica adunată, unde Isus se face prezent (cf. Mt 18,20); pierdem intimitatea cu mirele nostru veşnic şi detaliile pregătirii noastre pentru nunta veşnică; apoi, pierdem darul păcii interioare de care avem atâta nevoie (cf. In 20,19.21.26). Totdeauna când ne lipsim de la sfânta Liturghie, pierdem ceva important. Iar lipsa de la sfânta Liturghie vădeşte şi puţina dragoste pe care i-o purtăm lui Isus.

Toma este fratele nostru geamăn şi atunci când avem îndoieli în credinţă. Cum să te îndoieşti de dragostea lui Isus care de dragul nostru a lăsat fericirea cerului şi a venit la noi, ne-a luat povoara păcatului şi veninul morţi, a suferit şi a murit în locul nostru, apoi înviind din morţi ne-a redat viaţa fericită din paradis? Cum de îl putem crede pe diavol, deşi ştim mincinos şi că ne-a nefericit?

Dacă în ce priveşte slăbiciunile, nu ne-am dori să-i semănăm lui Toma, în ce priveşte lucrurile pozitive, să ne ajute Dumnezeu să-i semănăm, aşa cum seamănă „fraţii gemeni”:

1. În credinţa lui: Toma s-a îndoit câteva clipe, mai exact ar fi spus: „Este prea frumos ca să fie adevărat!”, dar apoi a enunţat cea mai profundă expresie de credinţă: „Domnul meu şi Dumnezeul meu” (In 20,28), prin care a recunoscut divinitatea lui Isus. Să-l imităm în părăsirea îndoielilor şi apoi în afirmarea publică a credinţei, căci nimeni nu ne iubeşte mai mult decât Dumnezeul nostru!

2. În devotamentul pentru Cristos: Când Isus a decis să meargă în Betania ca să-l învie pe Lazăr, deşi iudeii căutau să-l omoare, atunci Toma, zis Geamănul, a zis celorlalţi ucenici: "Haidem să mergem şi noi să murim cu el” (In 11,16)! Oare suntem gata să suferim şi să murim pentru Isus ca Toma?

3. În sinceritate faţă de Isus. Toma a fost sincer şi a recunoscut că nu înţelege unele cuvinte ale lui Isus, în timp ce alţii s-au sfiit să recunoască asta. Sincerităţii lui Toma îi datorăm minunatele cuvinte ale Isus: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine" (In 14,6).

4. În unitatea frăţească. După regretatul moment al lipsei din adunarea apostolilor, Toma n-a mai lipsit niciodată. Nici la pescuitul din Galileea, unde apostolii aşteptau întâlnirea cu Isus (cf. In 21,1-3); nici de la adunarea apostolilor din Cenacol, unde se aştepta revărsarea Duhului Sfânt (cf. Fap 1,13-14).

5. În îndeplinirea misiunii apostolice. Isus, le spusese apostolilor: „Veţi primi o putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fap 1,6-8). Lui Toma i-a căzut la sorţi să misioneze India, pe care a evanghelizat-o prin cuvânt, fapte şi minuni.

De acest ultim punct, de mărturia lui Toma, care cuprinde tot ce este frumos din viaţa lui, aş vrea să mă opresc în următoarele momente. Ştim că Isus le-a zis apostolilor care au părăsit toate (cf. Mt 19,27-29) pentru a-l urma: „În casa Tatălui meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus, mă duc să vă pregătesc un loc” (In 14,2). Sfântul Toma a pornit în misiune cu deviza lui Isus de a construi case în cer pentru cei care vor crede în Isus.

Potrivit tradiţiei, primul pentru care sfântul apostol Toma a construit un palat în cer, a fost Gundafor, împăratul Indiei. Gundafor, dorea nişte palate frumoase şi de aceea l-a trimis în lume, în cătarea unui iscusit meşter constructor, pe un anume Avan, un negustor indian, care prin multe peripeţii, l-a adus pe Toma din Palestina în India, ca fiind cel mai iscusit şi rapid meşter în a construi palate. Împăratul Gundafor, văzându-l pe Toma, s-a bucurat şi după ce i-a arătat locul cam pe unde voia să-şi construiască palatele, i-a dat mult aur pentru zidire, iar el a plecat într-o călătorie. Toma, luând aurul, l-a împărţit imediat la cei săraci şi bolnavi, iar el a început să predice Evangheliei, aducând pe mulţi oameni la credinţa în Cristos şi la Botez. Primii oameni pe care i-a câştigat pentru Cristos, au fost doi tineri soţi, Dionisie şi Pelagia, pe care i-a trimis în ţinuturilor lor de baştină să cucerească suflete pentru Cristos.

După o oarecare vreme împăratul Gundafor s-a întors din călătorie şi a aflat că nici măcar nu s-a început zidirea palatului şi că tot aurul lui a fost împărţit la săraci. Mânios împăratul l-a chemat la ordin pe apostol: "Mi-ai zidit palatele"? "Le-am zidit şi sunt foarte frumoase"! "Să mergem să le vedem"! "Nu le poţi vedea în această viaţă, căci îţi trebuie alţi ochi şi alte simţuri, pe care le vei dobândi când vei muri. Împăratul, socotind că este luat în râs, a poruncit ca apostolul Toma să fie aruncat în temniţă, împreună cu Avan, negustorul care l-a adus.

Dar s-a întâmplat ca fratele regelui Gundafor să se îmbolnăvească şi să moară chiar în acea noapte. Îngerul lui Dumnezeu, luând sufletul celui care murise, l-a înălţat în lăcaşurile cereşti şi i-a arătat multe palate minunate, frumoase şi luminoase. Şi îngerul l-a întrebat pe fratele regelui, în care din acele palate ar voi să locuiască?" Iar el privind a zărit un frumos palat şi a zis: "În acest palat aş dori să locuiesc şi nimic nu mi-ar mai trebui". Iar îngerul i-a zis: "Nu vei putea să locuieşti în acest palat pentru că este al fratelui tău pe care le-a zidit străinul Toma din aurul care i s-a dat". Atunci, el a zis: "Te rog, Doamne, dă-mi voie să mă duc la fratele meu şi să răscumpăr de la dânsul acest palat şi apoi mă voi întoarce aici". Atunci îngerul i-a întors sufletul în trup şi îndată mortul a înviat şi, deşteptându-se ca din somn, i-a şi întrebat pe cei de faţă unde este fratele lui şi îi rugă să-i spună împăratului să vină până la dânsul. Atunci i-a zis fratelui său: "Dacă mă iubeşti, dă-mi palatele tale din cer pe care ţi le-a zidit Toma şi toată bogăţia mea de pe pământ să o iei tu în locul lor". Atunci împăratul s-a bucurat de două ori: odată pentru învierea fratelui său şi odată pentru palatele pe care le avea în ceruri. Palatele nu ţi le pot da. Dar, îl avem pe Toma lângă noi şi îl vom tocmi să-ţi zidească şi ţie unele la fel. Împăratul a trimis îndată la temniţă ca să-i scoată pe sfântul Toma şi pe negustorul Avan, ca să se apuce imediat de lucru la palatele fratelui său, care i-a pus la dispoziţie întreaga sa avere. Apoi regele Gundafor şi fratele său s-au botezat împreună cu familiile, curtenii şi supuşii împărăţiei lor. Apostolul Toma lumina sufletele, propovăduind cu zel Evanghelia şi zidind celor care voiau palate în cer.

Apropo, noi ne-a pregătit o casă în cer? Noi, i-am ajutat pe alţii să-şi construiască? Noi le-m spus oamenilor că Isus ne-a construit o casă în cer, dar că trebuie să ne aducem şi noi aportul pentru a putea intra în ea? De noi depinde dacă acea casă zidită pentru noi în cer este palat sau cocioabă. Iată o povestire inspirată din învăţătura sfântului Toma:

Demult, a trăit un prinţ tare bogat, dar care era foarte zgârcit. Nu ar fi dat niciodată nimic. Dar, într-o noapte, a visat că a murit şi că a ajuns la poarta raiului. Acolo, sfântul Petru i-a spus: Vino cu mine să îţi arăt unde vei stă de acum încolo. La un moment dat, au ajuns lângă un palat mare şi frumos. Aici voi sta? Nu, aici va locui, după moarte, grădinarul tău. El tot ce a câştigat a împărţit mereu cu cei mai sărmani decât el. Pe pământ nu a strâns nimic, fiindcă a dăruit totul, dar uite aici câte a strâns aici! Tot ce vezi aici este rodul bunătăţii lui. Bine, dar eu unde o să stau? Uite acolo, în cocioaba aceea dărăpănată! În acea clipă tânărul prinţ s-a trezit speriat din visul sau. Din acea zi, s-a schimbat. Nu a mai adunat comori pe pământ, ci în cer. Cu tot ce a avut, i-a ajutat pe cei sărmani şi în acest fel, a strâns o avere mult mai de preţ, avere pe care nimeni nu i-ar fi putut să i-o fure (cf. Mt 6,19-20)! Înţelept ar fi ca şi noi toţi să procedăm aidoma prinţului din poveste, pentru că adevărată este vorba care spune că "Nu rămânem decât ce ceea ce am dăruit". "Pe calea binelui mai repede oboseşti odihnindu-te, decât oboseşti ostenindu-te".

Când a sosit vremea mutării a Maicii Domnului din această viaţă la cer, toţi apostolii din diferite ţări au fost aduşi de nori la mormântul Mariei. Numai Toma care era prea ocupat cu apostolatul a fost lăsat să vină singur. Aşa a rânduit Dumnezeu lucrurile pentru a adeveri că Maica Domnului a fost înviată şi înălţată cu trupul şi sufletul la cer. Şi pentru că atunci când Toma a ajuns la mormântul Maicii Domnului, voia şi el să o vadă pe Maria, ca să se mângâie, au deschis mormântul, însă acesta era gol. Atunci, îngerul care le-a anunţat învierea şi înălţarea lui Isus, le-a anunţat acum şi învierea şi înălţarea Mariei cu trupul şi sufletul la cer. Iată că, de la sfântul Toma avem învăţătura Bisericii cu privire la învierea şi înălţarea Mariei cu trupul şi sufletul la cer. Oare noi la moartea noastră ce învăţături vom lăsa lumii, mântuitoare, sau pierzătoare?

După aceasta, sfântul Toma s-a întors în părţile Indiei şi a propovăduit acolo pe Isus Cristos şi cu semne, minuni şi cuvinte îi aducea pe mulţi la credinţă. Ajungând la Meliapor, o regiune din India, acolo oamenii se închinau la un lemn foarte mare pe care nimeni nu putea să-l mişte din loc. Iar apostolul Toma a tras pe acel lemn cu brâul său şi l-a adus într-un loc pentru zidirea unei biserici. Văzând acest lucru, credincioşii s-au întărit în credinţă, iar cei necredincioşi s-au convertit.

Apoi un evreu duşmănos pe Toma, şi-a ucis fiul, spunând că Toma l-a ucis. Sfântul Toma l-a înviat pe mort care a mărturisit că tatăl său l-a ucis. Atunci mulţi alţi păgâni s-au convertit primind Botezul.

În Calamida, o regiune din India, unde stăpânea împăratul Muzdie, apostolul Toma a fost supus la chinuri grele, căci convertise mulţi oameni la Cristos, printre care se numărau împărăteasa Tertiana, şi fiul său Azan. Împăratul Muzdie l-a obligat pe Toma să venereze un idol. Tradiţia spune că sfântul a topit zeul păgân, rugându-se lui Dumnezeu, spre bucuria credincioşilor. Atunci, împăratul a poruncit că Toma să fie ucis. Fiul acestuia, deja creştinat, a mers după apostol, la locul execuţiei, iar Toma l-a desemnat să aibă grijă de locuitorii botezaţi întru Cristos. Ostaşii i-au străpuns trupul sfântului Toma cu trei suliţe. Azan, fiul împăratului Muzdie, a înmormântat cu cinste rămăşiţele pământeşti ale apostolului Toma.

Din dragoste pentru Cristos şi pentru suflete, sfântul apostol Toma a călătorit în ţinuturi îndepărtate, a predicat credinţa în Isus mort şi înviat din dragoste faţă de oameni, s-a făcut totul pentru toţi, a îndurat închisori, bătăi şi moarte. Să-l mărturisim şi noi pe Isus cu toată fiinţa noastră şi cu toate mijloacele pe care le avem şi atunci vom ajunge „fraţi gemeni” cu sfântul Toma în palatele şi împărăţia lui Cristos.

Sfântul Grigore cel Mare (540-604), papa, meditând cuvintele "Fericiţi cei care nu au văzut şi totuşi cred" (In 20,29), face următoarea reflexie: "În noi se împlinesc aceste cuvinte dacă credinţa noastră este urmată de fapte; căci acela crede cu adevărat care traduce în fapte reale ceea ce crede"; dimpotrivă, despre cei care numai cu numele sunt credincioşi, Sfântul spune "prin cuvinte afirmă că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl neagă prin faptele lor".

La mulţi ani fericiţi în Domnul tuturor care au numele legat de cel al sfântului Toma şi le dorim ca împreună cu toţi credincioşii, să fie „fraţi gemeni” ai sfântului Toma în palatele din împărăţia lui Isus! Pr. Ioan Lungu