Reflecţie la  JOIA MARE  2013

Euharistia, "este izvorul şi apogeul întregii vieţi creştine" (cf. LG 11)

Este Joia Mare şi Sfântă! Este ziua în care Isus a întemeiat tainele Preoţiei şi ale Euharistiei! Este ziua în care Isus ne-a lăsat trupul său jertfit şi sângele lui vărsat pe cruce, în pâinea şi vinul consacrate pe altar!  Este ziua în care Isus ne lasă în Preoţie şi Euharistie întreg tezaurul de haruri de care avem trebuinţă pentru viaţa aceasta şi pentru viaţa veşnică! Este ziua când Isus ne lasă în Euharistie antidotul tuturor relelor şi cheia tuturor binefacerilor! Este ziua în care Isus ne adună într-o unică familie, aşa cum au fost adunate boabele de grâu şi cele de struguri pentru Euharistie. Este ziua când Isus a voit să facă din noi o singură pâine şi un singur vin pentru viaţa lumii.    

“Înainte de sărbătoarea Paştelui, ştiind Isus că a sosit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (In 13,1).

Da, Isus, în Euharistie, ne iubeşte "până la sfârşit"! Da, ne iubeşte în toate zilele vieţii noastre şi în veşnicie; ne iubeşte până acolo, încât ni se dăruieşte cu totul pe sine însuşi pentru noi; în Euharistie, Isus ne iubeşte aşa cum ne-a iubit pe cruce, căci Euharistia, este memorilalul jertfei sale de pe cruce (cf. 1Cor 11,26).

Când oamenii vechiului popor ales îl părăseau pe Domnul, pentru închinarea la idoli, Domnul s-a apropiat de ei, s-a coborât la ei în Egipt, ca să-i salveze din sclavie şi din moarte, prin jertfa Mielului său (cf. Ex 12,1-14). Când acelaşi popor ales îl părăsea din nou pe Dumnezeu, Dumnezeu s-a coborât iarăşi la ei, prin Fiul său care a coborât din înălţimi (cf. Lc 1,78), ca să-i mântuiască, făcându-se pe sine “miel de jertfă”. Iar pe când ei se pregăteau ca să-l ucidă, Isus, le-a lăsat Trupul şi Sângele, ca  mâncând ei trupul său şi bând ei sângele său, să învie din morţi şi să ajungă la viaţa cea veşnică (cf. In 6,54); iar întemeind el Preoţia şi Euharistia, în Joia Mare, a voit să-i iubească, să se jertfească pentru ei, şi să-i hrănească cu izvorul şi culmea tuturor harurilor, până la sfârşitul lumii (cf. LG 11).

În seara Joii Sfinte, a început “nunta Fiului de Împărat”, vestită de evanghelie (cf. Mt 22,1-14; Lc 14,15-24), nuntă la care suntem chemaţi şi unul fiecare dintre noi creştinii. Însă veşnicul ospăţ nupţial, a lui Cristos cu noi, Biserica sa, începe de aici de pe pământ prin participarea la ospăţul Cuvântului şi al Euharistiei. Din voinţa lui Cristos, participarea noastră din această viaţă la Ospăţul Cuvântului şi al Euharistiei, devine pentru noi o garanţie sigură a învierii fericite şi a participării la ospăţul cel veşnic (cf. In 6,54). În acest interval de timp, din seara Joii Mari şi până la banchetul veşnic din paradis, Isus şi Biserica sa, îi caută şi-i adună pe toţi aleşii din lume, pentru a le spăla picioarele (cf. In 13,5-9), adică pentru a le ierta păcatele şi pentru a-i hrăni cu Euharistia, pentru ca toţi să fie aflaţi vrednici atunci când va începe veşnicul ospăţul de nuntă.

Mai multe popoare au o legendă, care spune că undeva pe pământ există o mană ascunsă, numită “ambrozia” şi un izvor divin ce nu seacă niciodată, numit “nectar”; potrivit acestei legende, mana ascunsă şi apa acestui izvor divin, au puteri divine şi fac minuni nemaiauzite. Astfel cei morţi aduşi la această mană şi la apa acestui izvor, învie; bolnavii aduşi la această mană ascunsă şi la apa acestui izvor, se vindecă; bătrânii aduşi la această mană ascunsă şi apa acestui izvor, întineresc; nefericiţii şi întristaţii aduşi la mana ascunsă şi la apa acestui izvor, se umplu de zâmbet şi bucurie; flămânzii şi însetaţii aduşi la această mană ascunsă şi la apa acestui izvor, nu mai flămânzesc şi nu mai însetează niciodată.   

Acestă mană ascunsă şi acest izvor divin, din legendă, au existat numai în visurile, dorinţele şi poveştile oamenilor. Însă, Dumnezeu, la plinirea timpului, le-a făcut realitate pentru noi copiii săi, în Taina trupului şi sângelui lui Cristos :”Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte” (Ap 2,17). Sfânta Euharistie este cu adevărat, “ambrozia divină” şi “nectarul divin”, al trupului şi sângelui său minunat, jrtfite pe cruce. Ele sunt cele care învie pe cei morţii, care întineresc bătrânii, care vindecă bolnavii, care îmbucură întristaţii şi care satură pe cei flămânzi şi însetaţi; cu un cuvânt, cele care mântuiesc pe toţi oameni care le primesc, făcându-i veşnic vii, fericiţi, sănătoşi, tineri (cf. In 6,35.54).

Euharistia, astfel a fost constituită de Isus, ca să-i fie omului izvor de împlinire a tuturor dorinţelor bune, şi remediu contra tuturor relelelor.

De aceea sfântul Augustin ne spune că: “Dumnezeu care este înţelepciunea întruchipată, nu a ştiut să ne dea ceva mai bun ca Euharistia; Dumnezeu care fiind atotputernicia întruchipată nu a ştiu să ne dea ceva mai bun ca Euharistia; Dumnezeu care fiind bunătatea întruchipată, nu a ştiut să ne dea ceva mai bun ca Euharistia”.

De aceea, şi Conciliul Vatica II, ne spune că Euharistia este: “Izvorul şi culmea tuturor harurilor” (cf. LG 11). Iată acum un mic chestionar:

Vrei să trăieşti intim unit cu Isus, ca mireasa cu mirele ei? Vino la Euharistie! Mireasa din cartea Cântarea cântărilor, iubind pe mirele ei, îşi dorea mult “să fie sărutată de sărutările gurii lui” (cf. Ct 1,2)! Origene comentând aceste cuvinte, spune: “La banchetul euharistic, Isus “te sărută cu sărutările gurii lui”, şi tot acolo “se lasă sărutat de sărutările gurii tale”.

Vrei să trăieşti în unire cu Isus şi cu toţi oamenii, ca într-o familie, pentru ca şi în ceruri să fii tot o familie cu Isus şi semenii? Vino zilnic la Euharistie! Căci aşa cum multele boabe de grâu şi de struguri, pe altar devin o singură pâine şi un singur vin, tot astfel cei mulţi care se împărtăşesc, devin una cu Cristos şi între ei, în timp şi în veşnicie (1Cor 10,16-17).

Vrei să-ţi împlineşti datoriile de preot, profet şi rege, primite la botez (1Pt 2,9; 2,4-5; SC 14)? Vino zilnic la Euharistie! Venind des la Euharistie, vesteşti lumii moartea şi învierea lui Isus până când el va reveni în slavă (cf. 1Cor 11,26), şi te învredniceşti de domnia veşnică cu el în ceruri.

Vrei să-i aduci lui Dumnezeu adoraţia, lauda, mulţumirea şi cererea cele mai perfecte? Vino zilnic la Euharistie! Părintele Jean-Baptiste Saint-Jure (1588-1657), preot și scriitor iezuit din Franţa, ne spune că dacă am avea atâtea guri câte fire de praf sunt în lume, şi atâtea inimi câte fire de iarbă sunt pe pământ, tot n-am putea adora, lauda, mulţumi şi a cere ceva lui Dumnezeu, cât o putem face printr-o singură sfântă Liturghie”.

Vrei să duci o viaţă curată? Vino la Euharistie! În cartea Psalmilor, se spune că: “Dumnezeu le-a dat oamenilor ca să mânânce pâinea îngerilor” (Ps 78,24-25). Sfântul Ciril al Alexandriei (378-444), comentând acest verset din psalm, spune: “Hrana potrivită îngerilor şi duhurilor de sus, este Cuvântul Tatălui, este Isus Cristos. De aceea, pe acelaşi Cristos, Dumnezeu ni l-a dat şi nouă oamenilor ca hrană în Euharistie, pentru ca şi noi să putem ajunge, încă din această viaţă, la curăţia şi la bucuria îngerilor din cer”.   

Eşti bolnav? Vino la Euharistie!  Sfânta Georgiana (335-373, sora sfântului Grigore din Nazianz (329-390), contractase o boală despre medicii timpului spuneau că este incurabilă. Atunci a intrat într-o biserică, a îngenunchiat în faţa Preasfântului Sacrament al altarului, şi cu lacrimi în ochi l-a rugat pe Isus care “a vindecat orice neputinţă şi boală în popor” (Mt 4,23), să o vindece şi pe ea. Iar încrederea şi speranţa ei nu au au fost înşelate (cf. Rom 5,5), căci ridindu-se din faţa altarului, era complet vindecată.

Eşti slab în faţa păcatului? Vino des şi bine la Euharistie! Sfântul Filip Neri (1515-1595), ne povesteşte despre un tânăr care se lupta greu cu un păcat care îi amăra viaţa, şi căruia i-a recomandat Spovada şi Împărtăşania. De 12 ori s-a spovedit şi s-a împărtăşit şi tot de atâtea ori a fost biruit. A 13 oară, însă a biruit el, reuşind să scape de acel păcat.

Ai duşmani şi multe probleme în viaţă? Euharistia te ajută să le rezolvi bine! Evreii, din prima lectură, prin consumarea cine pascale, formată din pâine azimă şi carne de miel, ambele prefigurări ale lui Isus euharisticul, au scăpat de sclavia egipteană, de duşmani, au biruit în lupte, şi au ajuns cu bine în Ţara promisă. Sfântul Petru de Alcantara (1499-1562), când voia să obţină un ajutor deosebit, oferea trei sfinte Liturghi şi trei sfinte Împărtăşanii, şi dobândea tot ce-şi dorea.

Vreţi multe haruri de la Domnul? Primiţi-l şi vizitaţi-l des pe Isus Euharisticul! Sfântul Ioan Bosco (1815-1888), spune: “Orice veţi cere lui Isus euharisticul, din cele necesare, el vă va da”.  

Vrei să îl birui pe diavol? Vino des la Euharistie!  Iată ce spun sfinţii despre aceasta: Sfântul Ioan Crisostom (354-407): “Euharistia este un foc care îl arde pe diavol”; sfântul Ioan Bosco (1815-1888): “De nimic nu se teme mai mult diavolul decât de împărtăşania bine făcută şi de vizitele frecvente la sfântul Sacrament; Nu uita că Isus este în tabernacol pentru tine”; A sta departe de Euharistie e acelaşi lucru cu a te arunca în braţele diavolului”. sfânta Tereza de Lisieux (1873-1897): “Atunci când diavolul reuşeşte să îndepărteze un suflet de la sfânta Împărtăşanie, şi-a atins scopul”.  

Vrei să-ţi recapeţi bucuria pierdută? Vino la Euharistie! Cunoscutul scriitor şi jurnalist italian, Vittorio Messori (n. 16 aprile 1941), în cartea sa „Cufundaţi în moarte”, ne povesteşte ce i s-a întâmplat într-o zi neoiluministului italian, Luigi Firpo (1915-1989), care pe când era într-o biserică, a văzut intrând acolo un grup de bărbaţi şi femei, toţi îmbrăcaţi sărăcăcios şi cu feţele triste; după ce au primit Euharistia, toţi aceşti oameni au început să cânte cu bucurie: „Eu cred că voi învia; eu cred că prin acest trup al meu îl voi vedea pe Mântuitorul”!

Venerabilul preot şi călugăr spaniol, iezuitul Thomas Sanchez (1550-1610), a spus: “În sfânta Euharistie, primim comori atât de minunate, daruri atât de scumpe, bunuri atât de trebuincioase pentru viaţa de aici şi pentru viaţa veşnică, că pentru a le crede ne trebuie virtutea credinţei. Şi aşa cum din mări şi oaceane poţi scoate oricâtă de multă apă voieşti fără a le seca, tot astfel din Euharistie poţi scoate haruri şi ajutoare cât voieşti, fără a o epuiza”.

Monseniorul Louis-Gaston Adrien de Segur (1820-1881) , spunea: “Cea mai mare nenorocire care i se poate întâmpla unui suflet, este aceea de a face o Împărtăşanie sacrilegă; iar a doua mare nenorocire care i se poate întâmpla unui suflet, este aceea de a nu primi sfânta Împărtăşanie atunci când poate să o facă”.

Închei cu un gând al sfintei Tereza de Lisieux (1873-1897), care spune aşa: “Dacă lumea ar cunoaşte valoarea Euharistiei, intrarea în biserici ar trebui să fie controlată de forţe de ordine”!

                                                                                                                   Pr. Ioan Lungu