Reflecţie la SĂRBĂTOAREA  SFINŢILOR  ARHANGHELI: MIHAEL, GABRIEL şi  RAFAEL 2013.

Sfinţii arhangheli modele de slujire lui Dumnezeu şi a oamenilor

Pe frontalul catedralei din Freiburg, Germania, se găseşte următoarea sculptură: În mijloc se află Dumnezeu aşezat pe un tron; cu mâna dreaptă binecuvântează un înger, iar cu mâna stângă ţine la distanţă un diavol cu cap de maimuţă care încearcă să-şi pună un tron lângă tronul său.

Diavolul este reprezentat aici cu cap de maimuţă, pentru că el caută mereu să-l imite pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu are un tron, şi el vrea un tron; dacă Dumnezeu are o împărăţie, şi el vrea o împărăţie; dacă Dumnezeu are adoratori, şi el îşi caută adoratori; dacă Dumnezeu are sfânta Liturghie, a inventat şi el liturghiile lui negre. etc. Dar primul scop al diavolului este a-i fura lui Dumnezeu cel întreit şi unic, cinstea cuvenită numai lui. De aceea vedem că îl ispiteşte pe Isus, să nu asculte de Tatăl ceresc şi să i se închine lui. De aceea îl vedem amăgind pe îngeri şi pe oameni, să nu i se închine lui Dumnezeu, prin Cristos şi Duhul Sfânt, ci să i se închine lui.

Am auzit cu toţii de expresia „Împărăţia lui Dumnezeu”. Este un loc şi o stare de fericire veşnică unde locuieşte Dumnezeu, şi toţi cei care îl iubesc şi îl slujesc pe el. Dumnezeu, din veşnicie, a voit ca peste această împărăţie şi peste cei care vor intra în ea, să domnească Fiul său, Isus Cristos. Iar, satana voia să domnească el.

Dumnezeu, însă, l-a înălţat pe Isus la această demnitate: „I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca lui să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan 7,13-14).

Toţi îngerii şi arhanghelii cerului, au fost de acord cu acest plan veşnic al lui Dumnezeu, în afară de Lucifer, cel mai strălucitor şi mai luminos dintre îngeri, care voia această domnie pentru el. 

De aceea, aşa cum am auzit în a doua lectură de astăzi (cf. Ap 12,7-12), între îngerii care susţineau planul lui Dumnezeu şi între Lucifer şi îngerii lui, „o treime din stelele cerului” (Ap 12,4), care nu susţineau acest plan, pentru că Lucifer voia pentru el postul de conducător al împărăţiei, s-a dat o mare bătălie în cer. Balaurul a fost înfrânt atât de tare încât şi-a pierdut orice drept de intrare în cer. El şi însoţitorii săi sunt aruncaţi pe pământ. Dar nu numai asta este soarta lor finală, ea este cu mult mai rea, ea este iazul de foc şi pucioasă (cf. Ap 20,1-3.10).

Iar în locul îngerilor căzuţi, Dumnezeu a decis să-i creeze pe oameni din pământ (cf. Gen 2,7), şi să-i aşeze în locul din care au căzut duhurile pure, dar rele, căci „Domnul doboară de pe tronuri pe cei mândri şi-i înalţă pe cei smeriţi” (Lc 1,52).

„Cum ai căzut din ceruri, luceafărule, fiu al zorilor! Eşti aruncat la pământ, tu, cel care subjugai naţiunile! Şi tu ziceai în inima ta: „Mă voi înălţa în ceruri, îmi voi înălţa tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu şi voi şedea pe muntele adunării în adâncimile nordului; mă voi sui peste înălţimile norilor, voi fi asemenea Celui Preaînalt!“. Dar vei fi coborât în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului” (Is 14,12-15).

După ce satana s-a dovedit o cauză de durere pentru Dumnezeu şi o cauză de cădere pentru oameni, Isus, Fiul lui Dumnezeu, s-a dovedit a fi o cauză de bucurie pentru Dumnezeu şi o cauză de ridicare pentru oameni (cf. Lc 2,34).

În discuţia de astăzi cu Natanael (cf. In 1,47-51), Isus, făcând referire la visul lui Iacob cu scara peste care urcau şi coborau îngerii lui Dumnezeu (cf. Gen 28,11), Isus, îi spune că el este adevărata şi unica scară de urcare înapoi la Dumnezeu. Îngerii, care acolo erau slujitorii Tatălui, acum sunt slujitorii săi şi ai operei sale de mântuire. Natanael va vedea curând cum Tatăl, aflat în capul scării, va vorbi despre el astfel în prezenţa Duhului Sfânt: “Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea”  (Mt 3,17).

Isus, după ce prin patima şi moartea sa, a împlinit planul veşnic de mântuire al oamenilor, „Dumnezeu l-a înălţat nespus de mult şi I-a dat numele care este mai presus de orice nume, pentru ca, în numele lui Isus, să se plece orice genunchi, al celor din ceruri, al celor de pe pământ şi al celor de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul” (Fil 2,9-11).

În urma patimii, morţii, învierii şi glorificării sale la dreapta Tatălui, Isus a confirmat că este unica scară prin care putem ajunge iarăşi în împărăţia lui Dumnezeu „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (In 14,6), dar şi Regele acestei împărăţii, Rege în care putem afla încredere şi putere, şi la al cărui piept să ne putem odihni, asemenea sfântului Ioan apostol (cf. In 13,23).

În această luptă pentru susţinerea cauzei lui Cristos ca Rege al împărăţiei cerurilor, de la început şi până la sfârşit, s-a remarcat arhanghelul Mihael, însoţit de toţi ceilalţi îngeri care i-au rămas credincioşi lui Dumnezeu. Prima lectură de astăzi ne spune că erau: „Mii de mii de slujitori care îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui” (Dan 7,10). În această luptă cu Lucifer care voia să fie asemenea cu Dumnezeu, îngerii buni, în frunte cu Mihael, se întăreau cu lozinca: „Cine este ca Dumnezeu”!

Aruncat pe pământ, balaurul cu îngerii săi, au început lupta împotriva oamenilor, care erau creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,26), şi care erau chemaţi şi aleşi să ocupe locurile din care au căzut ei. Profetul Daniel din prima lectură de astăzi, îl prezintă pe satana care şi-a făcut acoliţi dintre oamenii răi de pe pământ, pe care i-a făcut stăpâni peste împărăţia popoarelor, şi pe care îi aseamănă cu nişte bestii bestii, căci bestie devine orice om care urmează pe diavol. Aceştia au fost atunci împăraţii: babilonului, mezilor, perşilor şi grecilor, care au luptat împotriva poporului său ales. De atunci, satana, şi-a făcut, şi îşi face încă multe alte bestii din oamenii chemaţi la mântuire.

De aceea, fără nici o îndoială că astăzi ne aflăm în mijlocul unor lupte, însă cu mult mai aprige, pentru că timpul satanei s-a scurtat (cf. Ap 12,12). Fără ca noi să vedem ceva, văzduhul este populat de domnii şi stăpâniri diabolice. (cf. Ef  6,11-12). Împotriva lor, noi îl avem pe Domnul nostru Isus Cristos, care a primit domnia peste noi, şi care are în serviciul său milioane de îngeri (cf. Dan 7,10 ; Evr 12, 22; Ap 5,11); mulţime de oaste cerească (cf. Lc 2,13), şi nenumărate legiuni de îngeri (cf. Mt 26, 53). Adesea noi nu ne vom da seama de slujirea lor, până când ochii nu ne vor fi deschişi într-un alt plan al realităţii.

„Iată că trimit un înger înaintea ta, ca să te păzească pe drum şi să te aducă în locul pe care l-am pregătit. Fii cu grijă înaintea lui şi ascultă de glasul lui. Să nu te răzvrăteşti împotriva lui, căci nu vă va ierta fărădelegile, fiindcă numele meu este în el” (Ex 23,20-21).

„Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit” (Dan 12,1).

Rabinii, comentând şi interpretând Scripturile, ne spun că, Mihael a fost primul înger din ceruri care a acceptat să slujească omenirii căzute; tot el a ţinut apoi sub observaţie prima familie şi după căderea lui Adam şi a lui Eva şi expulzarea lor din Gradina Edenului; a fost heruvimul care stătea la poarta Paradisului, „păzind calea către pomul vieţii” (Gen 3,24); Mihail a fost cel care-l scăpase pe acel „unu” (cf. Gen 14,13), care i-a spus lui Avraam că Lot a fost luat captiv; că Mihael a fost cel care a protejat-o pe Sara ca sa nu fie necinstită de faraon şi pe Rebeca să nu fie necinstită de filisteanul Abimelec (cf. Gen 12,17; 26,9); Mihael a anunţat-o pe Sara că va avea un fiu (cf. Gen 18,14); şi tot el l-a salvat pe Lot din distrugerea Sodomei (cf. Gen 19,15); Mihael a fost cel care l-a împiedicat pe Avraam sa-l jertfească pe Isaac, aducând un berbec în locul său (cf. Gen 22,12); Mihael l-a împiedicat pe Laban sa-i facă rău lui  Iacob (cf. Gen 31,22-55); Mihael a fost cel care s-a luptat cu Iacob şi care apoi l-a binecuvântat (cf. Gen 32,24-32); Mihael l-a apărat pe Israel şi pe timpul Exodului, când satan i-a acuzat pe Israeliţi de idolatrie şi a declarat că ei meritau să moară (cf. Ex 32); Mihael a fost învăţătorul lui Moise în Egipt; Mihael a fost îngerul care i-a vorbit lui Moise din tufişul arzând (cf. Ex 3,4-5); Mihael i-a adus lui Moise tablele Legii de la Dumnezeu (cf. Ex 19-20); Mihael a fost îngerul care a stat în calea lui Balaam (cf. Num 22,23).  

Sfinţi Părinţi, interpretând şi comentând şi ei Scripturile, ne spun că, Mihael a fost cel dintâi care a acceptat să-i slujească lui Cristos şi oamenilor, şi cel care s-a luptat cu satana şi l-a biruit (cf. Ap 12, 7-14);  Mihael a fost acela care a mers înaintea evreilor eliberaţi din Egipt, ziua în stâlp de nor, iar noaptea în stâlp de foc (cf. (cf. Ex 13, 20-22); tot Mihael a fost cel care a venit oştirile cereşti pentru a orbi armatele siriene (cf. 2Rg 6,15-17); tot Mihael  a fost cel care a învins cei 185.000 de soldaţi ai împăratului asirian Senaherib (2Rg 19, 35); tot Mihael a fost cel ce a administrat o corecţie necredincioasei căpetenii greceşti, Heliodor (2Mac 3, 24-26); tot Mihael a fost cel ce i-a păzit şi pe tinerii sfinţi: Anania, Azaria și Misael, aruncaţi în cuptorul de foc pentru că au refuzat să se închine unui idol (cf. Dan 3,23-28); tot Mihael l-a dus pe profetul Habacuc din Iudeea în Babilon pentru a-i aduce lui Daniel hrană în groapa cu lei (cf. Dan 14,31-37); tot Mihael a fost cel care l-a certat pe diavolul pentru trupul lui Moise (cf. Iuda 1,9); tot Mihael este cel care apără şi protejează astăzi Biserica lui Isus. (cf. Ap 12,13-14).

Alături de Mihael, astăzi mai celebrăm alţi doi arhangheli rămaşi credincioşi planului lui Dumnezeu de mântuire şi slujirii oamenilor. Ei sunt Gabriel şi Rafael.

Dacă cei pesimişti spun: „Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Ap 12,12). Arhanghelul Gabriel, ne aduce veşti bune de la Dumnezeu, şi spune: Nu te teme, Avrame, eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare” (Gen 15,1)! ”Nu te teme Manoah”! (cf. Jud 13,3); „Nu vă temeţi Elcana şi Ana”! (cf. 1Sam 1,17);   „Nu te teme, Daniel”! (cf. Dan 9,23); „Nu te teme, Zaharia!” (cf. Lc 1,13); „Nu te teme Maria!” (cf. Lc 1,30); „Nu te teme, Iosif”! (cf. Mt 1,20); „Nu te teme, creştinule, eu am biruit lumea”! (cf. Mt 14,27; In 16,33).

Dacă în urma păcatului introdus de satan în lume, au intrat în viaţa noastră: truda, suferinţa şi moartea (cf. Gen 3,17-19). Arhanghelul Rafael ne spune tuturor să nu ne temem, căci el ne este: unul din cei şapte arhangheli care stau înaintea lui Dumnezeu şi care ne poartă rugăciunile la el (cf. Tob 12,15); călăuza noastră pe cărările vieţii; ajutorul nostru în a ne rezolva problemele de zi cu zi; medicina lui Dumnezeu în toate bolile noastre trupeşti şi sufleteşti; cel care ne ajută să-l scoatem pe diavol pe diavol din viaţa noastră şi a altora; cel care ne ajută să ajungem cu bine acasă la Tatăl nostru (cf. Tob 12,1-22).

Biserica ne-a prezentat astăzi, nouă care trebuie să ocupăm locurile îngerilor căzuţi, activitatea sfinţilor arhangheli, să vedem din exemplul lor cum să lucrăm şi cum să ne învrednicim de aceste locuri cereşti.

Nu trebuie să uităm că şi acum, satana, caută să ocupe împărăţia lui Dumnezeu, şi să-l scoată din ea pe Isus Cristos; aşa cum a căutat prin: ispitirea lui Isus din pustiu; prin revolta lui Petru; prin trădarea lui Iuda; prin răutatea autorităţilor civile şi religioase; prin revolta tâlharilor de pe cruce, prin batjocura trecătorilor de atunci; şi prin necredinţa şi răutatea oamenilor de astăzi.

Însă aici pe pământ unde a fost aruncat satana şi unde trăim noi datorită păcatului făcut la presiunea lui, împărăţia lui Dumnezeu este în lăuntrul nostru (cf. Lc 17,21). El de aici, din lăuntrul nostru, el se luptă astăzi să-l scoată pe Isus, ca să domnească el. Dacă în cer nu a reuşit din cauza luptei sfinţilor arhangheli şi îngeri; aici pe pământ el reuşeşte de multe ori pentru că oamenii, şi chiar ucenicii lui Cristos, nu mai au fidelitatea şi nu mai luptă cu abnegaţia arhanghelilor şi îngerilor.

Să nu uităm că după ce Isus a zis: "L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger” (Lc 10,18),

Simon Petru care era un om slab şi nestatornic precum apa, Isus a făcut din el o stâncă tare (cf. In 1,42); Filip, dintr-un iubitor de cai, Isus a făcut din el un mărturisitor al său în faţa oamenilor (cf. In 1,45); Natanael, dintr-un descendent al lui Iacob cel înşelător, Isus a făcut un israelit în care nu este viclenie (cf. In 1,47). Sprijiniţi de Isus, scara noastră către Tatăl ceresc şi ajutaţi de sfinţii săi îngeri, vom reuşi şi noi.

Arhanghelii şi îngerii sunt în slujba Fiului Omului, adică a lui Isus. Cinstirea noastră nu se îndreaptă spre îngeri, ci spre Dumnezeu şi spre Fiul său pe care-i cinstesc îngerii. Arhanghelii şi îngerii, sunt slujitorii lui Dumnezeu, pe care el îi pune la dispoziţia noastră pentru a ne ocroti şi ajuta ca să ajungem la mântuire. Noi, ca viitori locuitori ai împărăţiei cerului împreună cu îngerii şi arhanghelii, trebuie să învăţăm de la ei, slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor chemaţi la mântuire.   

Filip a mărturisit că Isus este Mesia, cel vestit de Lege şi Profeţi. Natanael a mărturisit că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Împăratul lui Israel. Noi cine spunem că este Isus pentru noi? Dacă putem mărturisi cu viaţa noastră că Isus este Mesia, că Isus  că este Fiul lui Dumnezeu, că Isus este mântuitorul lumii cel slujit de îngeri şi de noi, asta e foarte bine. Aşa să fie!

Sfinţilor arhangheli Mihael, Gabriel şi Rafael! Rugaţi-vă şi ocrotiţi-ne pe noi! Amin.

                                                                                                                        Pr. Ioan Lungu