13 DECEMBRIE, SFÂNTA LUCIA (281-310), FECIOARĂ MARTIRĂ (2).

Lucia aparţinea unei familii înstărite din Siracuza, în Sicilia, Italia. Trăia împreună cu mama, deoarece de şapte ani îşi pierduse tatăl. Amândouă erau creştine, ba chiar Lucia se consacrase lui Cristos ca fecioară, chiar dacă, de mică, tatăl ei, conform obiceiului timpului, o promisese ca soţie unei persoane bogate din oraş. Când logodnicul ei a aflat că Lucia este creştină. A dat-o pe mâna prefectului Pascasius, un mare prigonitor al creştinilor. Iată dialogul dintre Pacasius şi sfânta Lucia:

- Pascasius: „Lucia, sacrifică zeilor imperiului”!

- Lucia: “Sacrificiul adevărat şi curat înaintea lui Dumnezeu este acela de a-i vizita pe orfani şi pe văduve. De trei ani, nu am făcut altceva. Acum, mă voi sacrifica Dumnezeului celui viu pe mine însămi ca ostie vie”.

- Pascasius: “Tu ai risipit patrimoniul cu corupătorii tăi”.

- Lucia: “Nu am frecventat niciodată corupători ai sufletului şi ai trupului, ci doar mi-am pus patrimoniul în mâini sigure”.

- Pascasius: “Îţi voi închide gura cu vergile”.

- Lucia: “Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi înlănţuit”.

- Pascasius: “Te crezi oare Dumnezeu?”

- Lucia: “Cel care trăieşte în această lume în pietate şi curăţie este templul Duhului Sfânt”.

- Pascasius: “Te voi duce la lupanar şi, când trupul tău va fi pângărit, Duhul Sfânt va fugi de la tine”.

- Lucia: “Trupul nu poate fi pângărit dacă mintea nu-şi dă consimţământul. Ba, mai mult, dacă voi fi violentată împotriva voinţei mele, castitatea mea va dobândi o dublă coroană”.

- Pascasius: “Dacă nu vei sacrifica zeilor, vei muri în necurăţie”.

- Lucia: “Nu mă vei putea constrânge niciodată să accept păcatul. Iată, sunt gata pentru orice chin. Ce aştepţi?”

- Prefectul a poruncit să fie condusă la lupanar, pentru ca oricine să poată abuza de trupul ei. Nimeni, însă, nu a reuşit să o mişte din loc, deoarece o putere misterioasă a făcut-o inamovibilă. Au aprins în jurul ei un foc, dar flăcările nu au cuprins-o. Pascasius a atribuit toate acestea puterilor ei de vrăjitoare şi a poruncit să-i străpungă gâtul.

Imediat ce ordinul a fost executat şi comunităţii creştine i s-a permis să se adune în jurul fecioarei aflate încă în agonie, un grup de soldaţi l-au arestat pe Pascasius, vinovat de a-şi fi folosit autoritatea pentru a-şi însuşi bunuri ale unor oameni din Siracuza. Dus la Roma, a fost condamnat la decapitare.

Lucia, muribundă fiind, a primit din partea episcopului ultimele sacramente, în timp ce comunitatea răspundea Amin şi celebrarea procesului se încheia astfel cu o celebrare liturgică.

Foarte curând, cultul fecioarei a trecut hotarele Siciliei şi s-a răspândit în întreg Occidentul. Sfântul Grigore cel Mare, într-o scrisoare, vorbeşte despre două mănăstiri în cinstea ei, apărute una la Roma şi cealaltă la Siracuza. Pentru numele ei, care face trimitere la "lumină", a devenit protectoarea vederii şi, pentru că şi-a împărţit bunurile săracilor, în diferite locuri, sărbătoarea sa este însoţită de obiceiul de a da daruri copiilor şi săracilor.