Reflecţie la SĂRBĂTOAREA  SFÂNTULUI  ILIE TIŞBITUL 2013

Profetul Ilie o imagine veche a membrilor Bisericii lui Cristos

Este 20 iulie, şi îl sărbătorim pe sfântul profet Ilie, cel care a fost chemat de Dumnezeu Tatăl, lăudat de Dumnezeu Fiul şi inspirat de Dumnezeu, Duhul Sfânt.

Este 20 iulie, şi mânaţi de Duhul Sfânt, ca Simeon şi Ana (cf. Lc 2,26-27), am părăsit casele şi am venit la biserică, pentru a-l preamări pe Dumnezeu, care a făcut aşa de multe lucruri minunate în viaţa şi activitatea sfântului Ilie, profetul din Tisbea Galaadului (cf. 1Rg 17,1).

Cinstirea unui sfânt ne este mereu o datorie impusă de sfânta Carte care ne spune: „Amintiţi-vă de mai marii voştri care v-au învăţat cuvântul lui Dumnezeu şi, meditând împlinirea vieţii lor, imitaţi-le credinţa” (Evr 13,7).

Ilie s-a născut în jurul anului 870 î.C., iar numele său înseamnă: „Dumnezeu este Domnul meu”. Oare Dumnezeu este cu adevărat Domnul nostru de care ascultăm şi pentru care trăim şi lucrăm aici pe pământ (cf. Rom 14,8)? Viaţa, pe care o trăim acum în trup, o trăim în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care ne-a iubit şi s-a dat pe sine însuşi pentru noi (cf. Gal 2,20)?

Profetul Ilie şi-a desfăşurat activitatea în Regatul de Nord, pe timpul împăraţilor: Ahab, Ahazia, Iosafat şi Ioram. A fost un zelos profet care a luptat pentru impunerea credinţei adevăratului Dumnezeu, contra zeului Baal, văzut de toţi ca o căpetenie a muştelor. Vai, câţi de mulţi oameni de astăzi l-au lăsat pe Dumnezeu şi-l urmează pe  Baal, pe satana, o căpetenie a muştelor!

Pentru că sfântul profet Ilie a fost recomandat de Dumnezeu pentru timpurile noastre din urmă, (cf. Mal 4,6), astăzi vom privi spre el şi spre viaţa lui, pentru a învăţa de la el cum să ne trăim credinţa, căci fără credinţă nimeni nu-i poate fi plăcut lui Dumnezeu, şi nimeni nu se poate mântui (cf. Evr 11,6).

Oare ce i-a făcut plăcuţi lui Dumnezeu pe Avraam, Isaac, Iacob, Noe, Moise, David şi Ilie? Credinţa!

Oare ce i-a făcut urâţi lui Dumnezeu pe Cain, Esau, Sau, Ahab, Isabela, Ahazia, şi Ioram? Necredinţa!

Profetul Ilie, este omul lui Dumnezeu, care apare acolo unde se iveşte păcatul:

Când credinţa într-un singur Dumnezeu aproape dispăruse, şi majoritatea poporului îmbrăţişase idolatria, Ilie s-a prezentat în faţa regelui Achab, cel care îşi luase de soţie pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, prorociţă a lui Baal (cf. 1Rg 16,30-33; Ap 2,20) şi l-a chemat la convertire împreună cu tot poporul pe care îl târâse în idolatrie şi, anunţând şi o perioadă de secetă, în speranţa că poporul aflat în lipsă se va întoarce la Dumnezeu. Şi cum casa lui Ahab şi nici poporul nu s-au convertit, judecata lui Dumnezeu a sosit prin cei trei ani şi şase luni de secetă şi prin pedeapsa asupra profeţilor lui Baal, care dovedind neputinţa lui Baal, au murit cu toţii, 850 la număr, într-o singură zi (cf. 1Rg 18,1-40).

Când Ahab, s-a dus să ia în stăpânire via lui Nabot, pe care soţia sa Isabela l-a ucis prin mâna nelegiuiţilor săi slujitori, profetul Ilie îi apare, îl mustră şi le cere din partea lui Dumnezeu, convertire şi dreptate; iar de vor refuza convertirea, îi înştiinţează că va urma judecata aspră a lui Dumnezeu. Ahab şi Isabela nu s-au convertit, iar Dumnezeu i-a pedepsit cu moartea. Ahab a murit în lupta pentru recuperarea cetăţii Ramot (cf. 1Rg 22,34). Iar Isabela a murit aruncată de la fereastră de împăratul Iehu (cf. 2Rg 9,30-33), cel care a fost uns de Ilie ca împărat, din porunca lui Dumnezeu (cf. 1Rg 19,15-17).

Când Ahazia, fiul şi urmaşul lui Ahab la tron, a continuat cultul lui Baal în popor, deşi Dumnezeu îi ceruse să înceteze cultul lui Baal, a căzut de la fereastră şi s-a ologit. Dumnezeu a permis aceasta spre convertirea lui. Când el nu s-a convertit şi a căutat sfat de vindecare la profeţii lui Baal şi nu la Domnul, Ilie i-a transmis din partea lui Dumnezeu că va muri. Atunci Ahazia, în loc de convertire, a trimis de trei ori câte cincizeci de oameni pentru a-l omorî pe Ilie. Prin puterea lui Dumnezeu, Ilie, nimiceşte primele două grupuri de câte cincizeci de oameni ai lui Ahazia, iar pe a treia grupă, pentru că s-a convertit, a fost cruţată. Imediat după asta, Ahazia moare părăsit de toţi (cf. 2Rg 1,1-17).

Când împăratul Ioram, şi-a ucis fraţii şi şi-a luat de soţie pe una din fiicele idolatre ale lui Ahab şi Isabela, pentru a continua cultul lui Baal şi ofensarea lui Dumnezeu, Ilie i-a trimis o scrisoare cu chemarea la convertire pentru familia regală şi pentru întregul popor. Şi cum nici unii nici alţii nu s-au convertit, Dumnezeu a permis ca Mohabul, urâciunea lumii, să vină peste ţară ca s-o devasteze, iar pe locuitorii ei să-i ducă în robie. Imediat după toate acestea, împăratul Ioram s-a îmbolnăvit subit de dezenterie şi a murit în mod mizerabil (cf. 2Cr 21,1-20).

Prin sărbătoarea sfântului profet Ilie, Biserica vrea să ne amintească că, şi unul fiecare dintre noi, în virtutea botezului primit, am devenit profeţii lui Dumnezeu, ca şi Ilie; şi ca profeţi trebuie să intervenim şi noi acolo unde apare păcatul, trebuie să luptăm şi noi pentru a-i aduce pe oameni la credinţa adevărată.

Ca şi Ilie, noi profeţii de ieri, de azi şi dintotdeauna, vom primi însutit pentru munca noastră de profeţi şi vom moşteni şi viaţa veşnică, dar nu fără suferinţe aici (cf. Mc 10,28-30). Ilie, aici pe pământ a trăit sărac, deşi a îmbogăţit pe alţii; a fost prigonit de toţi regii şi mai marii timpului său, deşi el a căutat să-i aducă la credinţa în adevăratul Dumnezeu (cf. 1Rg 19,1-2); iudeii şi păgânii deopotrivă l-au respins şi l-au ameninţat cu moartea, deşi el tuturor le-a voit şi le-a făcut bine (cf. Lc 4,24-26).

Sfântul apostol Paul ne spune că exact aşa suntem priviţi şi trataţi şi noi creştinii: „Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; suntem ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; suntem priviţi ca unii care murim, şi iată că trăim; suntem socotiţi ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; suntem priviţi ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; suntem trataţi ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile” (2Cor 6,8-10).

Pentru credinţa sa mare şi pentru rugăciunea lui fierbinte, deşi a fost supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi (cf. Iac 5,17-18), Dumnezeu l-a binecuvântat pe Ilie cu puterea de a săvârşi minuni, care să-i ajute pe oameni să vină la credinţa adevărată. Astfel: a închis cerul trei ani şi şase luni ca să nu mai plouă, ca oameni suferind de lipsuri, să se convertească (cf. 1Rg 17,1); apoi după anii grei de secetă, deschide iar cerul, pentru ca toţi oamenii şi toate popoarele să vadă şi să cunoască cât de mare şi cât de bun este Dumnezeu lui Israel (cf 1Rg 18,41-45); coboară foc din cer pentru a mistui jertfa, pentru ca oamenii să vadă şi să înţeleagă că numai Iahveh este adevăratul Dumnezeu (cf. 1Rg 18,30-39); a înmulţit făina şi uleiul văduvei din Sarepta Sidonului şi apoi i-a înviat fiul, pentru ca aceştia să vină la credinţa adevăratului Dumnezeu (cf. 1Rg 17,7-24); cu mantia sa a despicat apele Iordanului şi l-a trecut ca pe uscat, pentru a întări spiritului lui Elizeu şi al poporului în urmarea lui Dumnezeu (cf. 2Rg 2,8).

Pentru toată munca şi activitatea lui pe tărâmul credinţei, Dumnezeu a făcut minuni în favoarea lui. Astfel: a făcut să fie hrănit de corbi (cf. 1Rg 17,1), de oameni (cf. 1Rg 17,11-16) şi de îngeri (cf. 1Rg 19,5-7); l-a mângâiat personal, l-a învăţat blândeţea şi răbdarea, şi i-a încredinţat misiuni spre desăvârşirea misiunii sale (cf. 1Rg 19,9-18); a făcut ca el să nu vadă moartea răpindu-l la cer în car de foc (cf. 2Rg 2,11-12); a făcut ca el şi spiritul lui să fie aşteptat pentru a pregăti pe oameni pentru primirea lui Mesia (cf. Mal 4,5-6); a făcut să apară glorificat alături de Isus schimbat la faţă (cf. Mt 17,1-8; Mc 8,1-8).

Iată aici numai câteva din răsplătirile profetului Ilie, pentru a ne încuraja şi pe noi ca să fim profeţi curajoşi ai lui Dumnezeu în lumea plină de păcate în care trăim, asemenea lui Ilie.

Să nu uităm că, Isus ne-a promis şi nouă că: vom face fapte şi noi fapte şi minuni, chiar mai mari decât ale lui (cf. In 14,12); că şi rugăciunile noastre vor fi ascultate (cf. In 14,13); că el însuşi va veni după noi pe norii cerului (cf. 1Tes 4,17-18); că ne va duce în lăcaşurile veşnice pe care el însuşi ni le-a construit în casa Tatălui său veşnic (cf. In 14,2-3); că ne va da slava pe care Tatăl i-a dat-o lui (cf. In 17,24); că vom trăi şi ne vom ospăta veşnic la ospăţul său din paradis, unde el însuşi ne va servi (cf. Lc 12,37).

Isus ne spune astăzi tuturor: „Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu mine în încercările mele.

De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl meu mi-a pregătit-o mie, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea în Împărăţia mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel” (Lc 22,28-30).

La mulţi şi fericiţi ani tuturor celor care poartă numele sfânt al profetului Ilie, şi să fie tari în râvna pentru apărarea credinţei, pentru a se bucura mai apoi de fericirea cerească, asemenea lui!

                                                                                                                     Pr. Ioan Lungu